VOCEA CALAUZITOARE

Suntem fiicele d-lui Foca Contolencu din Murghiol, jud. Tulcea. Desi de fiecare data a plans la nasterea noastra, pentru ca si-a dorit o viata intreaga macar un baiat, tatal nostru acum la batranete este fericit ca D-zeu l-a pricopsit cu trei fete. Are 71 de ani si viata intreaga si-a petrecut-o pe apele dulci ale baltilor Deltei Dunarii fiind cel mai bun pescar de prin partile locului si cel mai bun gospodar din sat. Impreuna cu mama, au avut o casnicie reusita, iar noi fetele, i-am cinstit pentru buna educatie ce ne-au dat-o…

Am trecut prin multe impreuna, dar am fost toti uniti si ne-am ajutat reciproc, fiecare cu ce a putut, si de fiecare data am iesit invingatori… chiar si cu boala… Ultima oara, tata a fost diagnosticat cu arterita obliteranta, cu necroza la degetele de la piciorul stang. A fost cumplit… pentru el dureri insuportabile, pentru noi suferinta pentru neputinta noastra …, toata lumea ne confirma faptul ca este ca si un cancer care mananca si innegreste carnea pana la amputare… Am intrat toate, noi surorile, in panica la gandul ca-l vom pierde. Era slabit, fara vlaga, fara speranta… L-am operat la spitalul Militar unde i-au fost curatate arterele prin tehnici medicale recunoscute ca fiind cele mai bune. De necroza nu s-a atins nimeni. Evolua vazand cu ochii.Carnea ara in putrefactie,se vedeau aproape oasele de pe degete,unghiile se miscau sa cada,culoarea neagra era predominanta.Medicamentatia data nu-l ajuta,durerile nu cedau,de mers nici nu putea fi vorba…Medicii,erau mult prea solicitati cu operatiile grele pe cord,nu aveau timp sa supravegheze pacientii operati de arterita…timpul trecea,criza de paturi in spital genera conflicte,stari de nervozitate si de neputinta…

Langa tata era un domn din Galati care suferea tot de arterita,cu un picior amputat,el plangea aproape tot timpul si reclama durerila partea de picior inexistent(durerea fantoma cum i se spune in termeni populari).Un alt pacient avea cancer la stomac,pareza si arterita..,avea rani deschisepe ambele picioare pana la gambe,avea lipsa 3 sau 4 degete,cred ca i-au fost amputate,daca nu si mai grav, mancate de arterita…el nu se plangea de nimic…cred ca nu mai simtea nici o durere fiind paralizat…sotia lui era la capatul puterilor il veghea…,dar era nervoasa si furioasa…,pe doctori…,pe sistemul sanitar in general,pe viata…pe faptul ca nu mai avea un sfant in buzunar sio gramada de datorii peste tot…si ce era si mai dureros e ca nu mai exista nici o sansa pt sotul ei…poate avea si copii…
In conditiile astea, eu ,impreuna cu surorile mele si cu mama care saraca are pareza din 1989 si nu mai poate vorbi…,nu mai aveam lacrimi…ni se uscasera…Il iubeam prea mult pe tata dar cu toate astea nu mai puteam face prea multe pentru el…
Ne pregateam ca pe 2 decembrie 2005 sa-l operam pe tata iar,cand trebuia sa ise amputeze piciorul…poate doar laba piciorului,nu stim…

Cum nimic nu este intamplator pe lumea asta,exact cu o zi inainte de operatie am auzit despre un domn pe nume de CHIVU STELIAN din Targu Jiu care vindeca arterita .
Am pus imediat mana pe telefon si mi-am strigat disperarea acestui om. L-am simtit un om simplu din popor,cald,care-mi transmitea energia sperantei. L-am simtit ca un om caruia ii pasa de mine,de durerile mele sufletesti.Ma asculta linistit si mi spunea ce sa fac cu exactitate … Mi-a trimis un pachet cu plante din care am facut un ceai concentrat,un unguent si tincturi din care i-am dat tatalui doua luni de zile.Nu l-am mai operat,l-am tinut la mine acasa si la sora mea mijlocie,timp in care l-am tinut si sub supravegere medicala.

Doctorul imi spunea:”extraordinar, ce bine il ingrijiti,se face din ce in ce mai bine,ranile uitati-va cum se vindeca…aici se vede cum i-a crescut carnea la loc…Ii dati medicamentele pe care i le-am prescris,nu? Sa-i faceti bai cu betadina in continuare cate doua ore pe zi”.Eu ii spuneam ca-i respect medicatia data de el,dar de fapt eu respectam medicatia data de dl Chivu,care doar dupa o saptamana a inceput sa -si arate efectul. Durerile au incetat partial,se vindeca…
Am vrut sa fie supravegheat si medical sa am inca o certitudine ca tata este spre bine. Ii refaceam saptamanal INR-ul pt a-i controla gradul de goagulare a sangelui.
Pe perioada medicatiei de la doctor,analiza arata 5.64% grad de goagulare,ceea ce insemna ca putea oricand sa sangereze.Imediat ce i-am dat ceaiurile respectiv
e,analiza s- a incadrat in cote normale,a scazut la 1.16%.
Dupa aproape doua luni,cand ranile s-au vindecat 80%,l-am dus la Constanta la un medic dermatolog de la spitalul militar ,care l-a pansat zi de zi si i-a urmarit evolutia. Acum ranile sunt vindecate 98%.Mai are dureri si s-ar putea sa ma
i ramana o vreme cu ele,dar,merge pe picioarele lui,este vesel,si-a reparat barca acum o saptamana,si-a reparat niste scule de pescuit,iar acum de abia asteapta
vremea buna sa mearga la pescuit sa prinda macar o stiuca cu icre…

Inca nu-l cunosc pe domnul Chivu, nu stiu cum arata, dar pentru mine, acest domn, a fost mana lui Dumnezeu. Vocea lui blanda m-a intarit si m-a calauzit in toata aceasta vreme ca sa pot razbate.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a trimis, si-i multumesc dumnealui pentru ca a ales aceasta cale… pentru noi, poporul atat de incercat.

Daca nu voi ajunge sa-l cunosc, eu, impreuna cu surorile si mama noastra vom considera ca vocea calauzitoare a acestui domn a fost a Lui DUMNEZEU.

Liliana, Mariana si Leta , Murghiol (Tulcea).